Dorinmuresan’s Blog

-cum as putea sa transpun ceva religios in ceva… nu neaparat nereligios, dar, hai sa zicem, un pic mai departe de religios… fara, totusi, sa pierd… cevaul religios de la care am pornit? este un exercitiu pe care o sa-l incerc in urmatoarele minute.

-cum lucreaza religiosul in viatza mea? well, se intretaie mereu cu… scepticismul, insa mereu il bate. de cand ma stiu am fost un om care… ar vrea sa creada… care, crede in anumite momente, dar nu intelege de ce… “trebuie” sa creada ca sa ajunga la binecuvantata mantuire. nu pot sa vorbesc aici despre tot ce am trait si am simtit, stiind cumva ca, desi incalcam o anumita lege religioasa, gandeam despre ea ca e absurda, prin faptul ca se… anuleaza prin insasi legea fundamentala a divinitatii… aceea a iubirii absolute. eh, oricum, astea sunt lucruri cumva banale, care nici macar sirop filosofic nu mai au. iar daca e sa vorbim despre textul biblic, ar fi enorm de comentat, cu atat mai mult cu cat am trecut in tinerete prin sute de carti de tip hermeneutic, si am lucrat cu zeci de instrumente ce picurau din izvoare, ca sa vad ca biblia e un text scris de om (in primul rand) si POATE inspirat de altceva… sa zicem, divinitate. anyway, am inceput asa pt ca, pana la urma, oricat de mult m-as minti, adevarurile absolute le voi striga NUMAI pe “patul mortii”. si, din cate stiu sau din cate am auzit, nimeni din lumea asta, aflandu-se acolo, nu s-a oprit sa spere in… da, intr-o viata de dincolo. ba unii mi-au si spus ca ar prefera sa mearga in iad decat sa ajunga in… NIMIC. si, evident, le-am dat dreptate. acuma, antropologic vorbind, asta e structura omului… si nu-i greu de priceput… acu’ nush cate zeci de mii de ani, miturile mesopotamiene erau regasibile si pe continentul american (un fel de alta galaxie… deci, la ani lumina), dovada ca omul s-ar fi nascut cu aceeasi scanteie… sa-i zicem divina?… in… suflet?…  dar, nici macar asta nu conteaza… ce-i mai important e ca… omul, cumva, prin tot ce a facut, a purtat mereu in el chestia asta care il poate ucide sau il poate… ehehehe… duce la crezarea ca e nemuritor… a iubit… si, cam asta e tot despre om… nu creierul lui imens, nu inventiile lui geniale, nu credintele lui… de fapt, cam toate astea l-au luat de mana si l-au condus la un fel de… stare acustica a mortii, sau, mai religios spus, la un fel de purgatoriu… pe cand, iubirea, fie l-a bagat in iad (deci, l-a transformat in dusman al lui insusi), fie l-a fericit in rai (transformandu-l intr-un fel de inger personal). aaa, totdeauna am crezut ca rugaciunea asta “inger ingerasul meu” e un fel de rugaciune adresata omului siesi… un fel de cerinta catre sine, cumva schizoida, de a fi mai bun, de a se aduna, de a se avea in grija, din toate punctele de vedere.  practic, o rugaciune prin care omul vorbeste cu sine, sau, mai precis, cu ceea ce crede ca ar fi scanteia divina din sine, un fel de dumnezeu personal. oricum, copiii personalizeaza totul, si, tocmai de aceea, rugaciunea asta li se adreseaza.  dar, dincolo de toate astea…

-mai, am fost cu fra sa mai ducem niste gresie si niste faianta in apartament… si, am luat si doua beri, si a adus si asta niste canepa. cert e ca… lumea a devenit cumva mai nisipoasa imediat… si stralucea de parca nisipul acela era din aur… si solenza mea parea facut dintr-un material f fin… cand am intrat in ea parca m-am asezat pe oaresce saci de vata… si parca dintii din fata zgariau parbrizul… am pornit-o catre centrul orasului… io m-am pus in dreapta lui… normal, ascultam black sun empire… baietii de olanda… care fac muzica apocaliptica chiar daca se plimba cu bicicleta… daaaaaaaaa… daca erau romani, erau in bmw-uri, cu boxele date la maxim, si cu ceva manele in ele… )))… si nu faceau muzica asta… dar, noah,  io vbesc de altceva… de oameni copti, cu o mentalitate mult peste media romaneasca… da… asa am avut flashul ala… am vazut cum toata mancarimea asta care cica e benefica economiei, plimbatul cu masina, va-sa-zica, nu face nici doua parale… iar goioabele alea de femei, care se agatza cu dintii de minunatiile argintii, cu motoare mari, sunt cele mai “neecologice” muieri… pe scurt, am avut un flash cu ROMANIA… un fel de tara cvasi spaniola, in care tiganescul invinge progresiv si neintemeiat demnitatea. si, noah, cand individul de la black sun empire a zis “your kind stinks”, si eu si fratelo am zbierat ca nebunii catre un smart porcinesc, in care era un individ englezoi, plin de cosuri, cu ochelari frumosi si lentile cat norii… exact asa am racnit… ”your kind stinks”… asta pt ca toti occidentaloii sarantoci vin in romania, cu chiu cu vai, isi iau o laba de masina, stau intr-o chirie de 50 de euro, in cel mai jeg cu putinta de imaginat (io am inchiriat astfel de case… si am primit numai reculuri de la proprietari… de-alea grele), si se dau mari si tari, de parca planeta pamant n-ar fi aici, ci acolo, de unde au venit ei… si, noah, chiar is fix poola… dar, sa vbim despre romanii de dincolo? de nivelul lor mentalicesc? sau, sa vbim despre ce-i in romania, pur si simplu. despre ce si cum gandesc oamenii nosti, de-acilea… nuuuuu… si, dupa aia, m-am gandit si la semidoctismul meu crestinesc… ce tantzar de om sunt si eu… ce? credetzi ca io m-am eliminat din tagma asta? tiganeasca?…

-va intrebati oare unde e religiosul in povestea asta? e fix in asa numitul nostru ortodoxism… sau, mai pe scurt, in faptul ca, desi ne batem in piept ca noi stim in ce credem, habar n-avem. ba mai mult, ne instiintam prin tot felul de fite ritualic-traditionaliste (nu traditionale) ca stim cum sa ne comportam pe patul de moarte… si, mai de fiecare data, murim… de frica mortii. )

-eh. mai am ceva fior verde in mine. si imi permit sa va zic: eu aproape ma cred. nu stiu daca voi… va credeti. e cert insa ca: our kind stinks.