*Dintre prozatorii al caror imaginar pare desprins din filmul Trainspotting, Dorin Muresan s-ar evidentia, pe fondul exhibitionismului sexual, de rigoare in scenariile cu drogati, prin amestecarea scriiturii “crude”, din speta inavuabilului, cu elemente de reflectie asupra conditiei artei. Personajul sau, vanat nemilos de morbul “parei”, un fel de alien ascuns in corp, in pliurile mentale, iesind la suprafata doar cand are el chef, comenteaza literatura si sculptura, de obicei sarcastic, dar si in termeni care indica inrudirea dintre chinuitul sau corp si efemera, la o adica, opera de arta. Pana la un punct, proza are aspectul autoscopiei de tip fisa clinica, avand un deziderat declarat : desi deturnat de la cele reale de “para”, naratorul nu vrea sa ajunga “un nebun, un rebel sau un ciudat”. Problema unei astfel de proze este ca emana un aer de deja-vu. Ca de obicei, “salvarea” ar putea veni din atasarea unei mize mari derularii de scene “dure”. Gabriel Cosoveanu
* Proza lui Dorin Muresan imi este cunoscuta din volumul Hypostasis, aparut in 2002 la Editura Limes si pe care l-am citit cu interes. Nu si cu maxima placere, nefiind un tip de proza la care sa ader. Observ ca tinarul prozator clujean nu si-a modificat universul. Rideam in sinea mea, citind fragmentul propus pentru “Ziua literara”. Textul Hypostasis era dedicat de autor, cu destul curaj, mamei sale. Oare acum va mai indrazni? Si ce va zice doamna Muresan daca il va citi? Oricum, Dorin Muresan are, cred eu, o inclinatie evidenta pentru proza, fantezie si naturalete in descriptie si dialog. Fata de aceste calitati, cauza pe care o serveste autorul este destul de sarmana. E vorba de descrierea starilor de agorafobie si altele la fel de precare generate, ca si in Hypostasis, fie de “luarea in freza” din pricina drogurilor, fie de sevraj. Descriere acceptabila ca episod intr-o desfasurare ampla. Pe spatii mari sau detinind exclusivitatea, aceste “confesiuni ale unui opioman” sau ce altceva o fi fumand el, devin fastidioase. Fragmentul propus imi confirma parerea mai degraba buna despre Dorin Muresan si nutresc speranta ca in restul romanului el va izbuti sa schimbe cit mai des registrul narativ, va largi tematica si zona lingvistica pentru a se pune in valoare. Astept cu incredere. Horia Garbea
* O proza haioasa, ticnita, in stilul anilor care se poarta, cu “p… in mina”, fie ca e nevoie de p… sau nu. Sau, poate, pentru a constitui un echilibru, un contrabalas de realitate la personajele cu nume livressti, neverosimile: Bog (aici s-ar putea sa avem de-a face chiar cu dumnezeu insussi, nu-i asa? Slava Bogu!), Danteverra.
O proza oarecum experimentala, oarecum tezista, cu terminatii in zona psihe/psihodelica. Cu o miza pretinsa in zona incilcita a firii omenesti. Cine-verite, cine+realitate. Un roman “complicat”, intre halucinatie, reconstituire hirsuta a artei, contorsiune a imaginii. Un gen de punere in dezbatere care nu va ajunge, evident, decit la un cititor elevat, pretentios, care sa rabde capriciile felurite ale autorului. PSYCHO de Romania? Sa-i tinem pumnii… Mihail Galatanu
* Daca tot romanul lui Dorin Muresan (din care propune acest fragment) uzeaza de acelasi limbaj obscen al unui narator obsedat, poate sa-i ataseze, la eventuala aparitie editoriala, fara nici o jena, banderola de “Literatura pornografica”. O fi invatat tanarul autor cate ceva de la L. F. Céline, dar imaginatia sa macabra intrece orice masura, intr-un derisoriu mimetism dupa Sade. Nu sunt defel pudibond, dar nu mi se pare ca un narator care-si “face laba in fata oglinzii” ar deveni mai credibil prin acest gest teribilist, si nu cred nicicum ca un profesor de la Arte Frumoase nu poate comunica cu studentii decat apeland la organele genitale sau anale. Limbajul crud-maladiv al personajului confesiv erodeaza orice sens al naratiunii care este impinsa catre literatura kitsch. Nicolae Oprea
* Principiul cel mai sanatos, atunci cand faci critica literara, este acela de a lucra exclusiv cu materialul clientului. Nici ca se poate un material mai nimerit decat proza aceasta a lui Dorin Muresan. Dar sa luam cateva esantioane:
“Am acceptat, gandindu-ma ca acea “iesire” urma sa-mi alinte putin durerea psihica.” Sigur, durerea psihica nu se alina, ci, pentru ca “pacientul”, de obicei nu-si recunoaste boala si nu vrea sa se vindece, se alinta, se dorloteaza, se intretine. “Interiorul ei este ocupat intodeauna temporar.” intre “intotdeauna” si “temporar” relatia de contradictorialitate sare in ochi intotdeauna, dar unii n-o observa nici macar temporar. “Orice obiect este facut, construit, produs cu un obiectiv anume.” Iata ca obiectele sunt obiectiv produse. Sa spuna acum cineva ca expresia lui Gherasim Luca “objet objectivement offert” e doar o gaselnita de suprarealist! “Semaforul era al dracului de afara. Semaforul putea fi folosit ca tertip pentru o conspiratie.” Semafoarele, daca n-ati observat, sunt cele mai conspirative dispozitive de pe Terra; cand nu te-astepti, isi schimba culoarea. Sunt un fel de coloana a V-a, de-aia sunt asa “de afara”. “Rasuflam cu pofta aerul rece, tomnatic, sau ma lasam spalat de ploaie.” Nu era mai bine cu un dus? “Reusesc cu greu sa ies din para.” Va dau o veste nu tocmai optimista: n-ati iesit. “Incep sa ametesc si intru repede in claustrofobie. Iar asta se intampla fie ca e vorba de un spatiu inchis, fie ca e vorba de unul deschis.” Ce-ar fi sa iesiti in agorafobie?! “Visele mi-au fost invadate de culori care nu exista…. E vorba doar de o lumina macerata, care explodeaza brusc in milioane de culori inexistente.” O problema noua pentru metafizica. “Am citit un manual de psihiatrie.” Oare? “O, atunci e perfect. Ceea ce facem aici e arta.” In nici un caz. “Pentru a te detasa de realitate, iata asadar o atitudine stoica, iti cer sa infrunti penibilul.” Am incercat din rasputeri. N-am castigat nimic. Radu Voinescu
